Britanicii au pus bazele sportului cunoscut astăzi la nivel mondial sub numele de fotbal, însă rădăcinile acestuia se întind până în China străveche și în Mesoamerica (arie culturală a Americii de Nord și Centrale).
Fotbalul este de departe cel mai popular sport al planetei – și pe bună dreptate. Este practicat de cel puțin 260 de milioane de oameni la nivel mondial, este ușor de jucat (chiar și într-o curte simplă) și reunește foarte ușor sportivii pe marile stadioane, cum ar fi cel de la Qatar, gazda Cupei Mondiale de anul acesta.
Iar cei care vor să afle cine a inventat fotbalul care implică alergare, lovire, munca în echipă pe un teren, să se pregătească de o călătorie în timp și spațiu.
Chinezii au fost primii care au lovit mingea și care se bucurau că înscriu un gol într-o plasă. Asta se întâmpla în secolul III înainte de Hristos. Sportul cunoscut astăzi drept fotbal a fost pus la punct în Marea Britanie în secolul al XIX-lea. Însă, în același timp, strămoșii celor mai moderne jocuri cu mingea pot fi identificați în vechile Americi.
„Ideea de sport în echipă a fost inventat în Mesoamerica”, a explicat Mary Miller, profesor de istorie la Universitatea Yale, potrivit Național Geographic.
Mesoamerica include o amplă regiune istorică, ce se întinde de la Mexic spre Costa Rica, iar civilizațiile au înflorit aici înainte de descoperirea lui Cristofor Columb. Mulți dintre locuitori practicau un sport care includea o minge grea, creată dintr-o substanță derivată din rășina de copac.
Chiar și în prezent, este în continuare neclar unde a fost inventat fotbalul, dar încă de acum 3.000 de ani, acesta a fost foarte popular în rândul culturilor din Mesoamerica, precum maya, aztecii și teotihuacan. Iar așa cum era de așteptat, sportul a avut mai multe nume în funcție de cultura jucătorilor: ullamaliztli (azteci), pok-ta-pok sau pitz (mayași); aceștia jucau și după reguli diferite: fie mențineau mingea pe teren lovind-o cu corpul (aztecii foloseau șoldurile și fundurile – mâinile și picioarele erau interzise), fie foloseau bâte. Mulți foloseau o minge de cauciuc, ce cântărea peste 7 kilograme. Alte dovezi indică faptul că meciurile aveau loc și cu obiecte din ceramică sau din piatră. Iar jucătorul care reușea să arunce mingea într-un inel apărat de echipa adversă, automat câștiga echipa lui, iar norocosul care aducea victoria se bucura de o mare admirație.
De regulă, sportul era practicat pentru distracție, dar există date ce arată că era folosit și ca un substitut al războiului. De exemplu, aztecii își rezolvau prin fotbal conflictele, iar culturile Maya și Veracruz sacrificau echipa pierzătoare.
Mai târziu, și celalalte culturi ale lumii au avut sporturi similare, însă fotbalul modern pe care îl cunoaștem astăzi s-a format în școlile din Marea Britanie, în secolul al XIX-lea. Regulile au fost atât de bine puse la punct, încât jucători din întreaga țară le urmau în mod unitar, drept urmare organizarea de campionate nu a întârziat. Turneele le permiteau sportivilor să călătorească în toate colțurile țării pentru participare.
Din acel moment, a fost doar o chestiune de timp ca fotbalul să devină un fenomen mondial. În 1908, acesta a debutat la Jocurile Olimpice, iar prima Cupă Mondială FIFA a avut loc în 1930.
Bucureștiul intră pe harta orașelor europene care au un muzeu dedicat fotbalului